Retete

Tristeti …


Conform DEX (http://dexonline.ro/search.php?cuv=tristete) tristetea este o stare “sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune”.
Fiind o stare sufleteasca este deci proprie omului. Plecand de la presupunerea ca orice om are si suflet.

Dupa parerea mea exista insa mai multe feluri de tristeti. Exista evident asemanari intre ele insa si diferente. Fiecare apare in anumite situatii; exista chiar imprejurari cand apar complexe de tristeti, adica mai multe tristeti intr-una.

Tristetea filozofica
Aceasta tristete apare atunci cand nu ai de fapt un anume motiv sa fii trist. Mai exact ceea ce te intristeaza este insasi viata. Cu ajunsurile si neajunsurile ei. Insa nu e vorba de ceva din viata care te face sa te simti astfel ci un lucru, un fapt oarecum nedefinit, oarecum general. De la taxa de prima inmatriculare impreuna cu valoarea ei pana la faptul ca ai avut o zi proasta … si nu numai.
Se trateaza cu pragmatism si ratiune.

Tristetea nobila
O astfel de tristete se traieste si se respecta. E vorba de ceea ce simti atunci cand cineva drag paraseste lumea pe care o stim cu totii, pentru una – promisa – mai buna. Intelegi de ce parasirea a avut loc, intelegi ca nu ai cum sa te opui si accepti lucrul asta (evident nu toate in acelasi moment …). Poti zambi amintindu-ti de persoana draga dar in acelasi timp stii ca nimic din ceea ce s-a intamplat nu o sa mai fie. Ceva din tine va pleca odata cu persoana si lucrul asta il traiesti cu noblete.
Nu se trateaza. Se respecta si se asteapta.

Tristetea goala
Tristetea goala apare atunci cand cineva drag te-a inselat. Fie sentimental, fie altfel, insa premeditat. Se asemana oarecum cu tristetea nobila insa, daca in cazul celei nobile intelegi ca nu a fost alegerea persoanei sa plece, in cazul celei goale nu intelegi de ce cineva a vrut sa te insele. Gol ramai in amandoua tristetile. Dar daca in cazul celei nobile golul il vei umple cu amintirile placute despre persoana plecata, in cazul celei goale, golul ramane … gol. Poate niste scuze, ori o anumita atitudine vor mai putea umple cate ceva.
Se poate trata prin discutii, daca e cazul ori prin “bagat picioarele”.

Tristetea vesela
Aceasta tristete e mai degraba un fel de comportament, ori atitudine decat o tristete in sine. Cu porunca lui Murphy: “Zambeste, maine va fi mai rau!” in cap decizi sa razi chiar daca inima iti plange. Nici vorba de ipocrizie aici, ci doar de o atitudine de aparare: eu rad pentru ca cineva sa nu isi dea seama ca sunt trist si, cine stie, poate sa ma compatimeasca.
Nu se trateaza, e bine sa fii asa. Evident, nu tot timpul fata de cei care iti sunt aproape.

Tristetea politicoasa
Granita din politete si ipocrizie e foarte usor de trecut. De exemplu, tu esti foarte vesel si intalnesti un amic care e trist. Poate ca e trist nobil. In momentul asta nu iti poti arata veselia la cote maxime, pentru ca tristetea trebuie respectata. Evident si omul. Tristetea politicoasa merge deci mana in mana cu principiul: nu vorbi unui bolnav despre sanatatea ta si unui sarac despre avutia ta. Eu numesc asta politete si nu ipocrizie. Dar minti sunt multe …
Daca nu treci in extrema iprocriziei nu ai nevoie de tratament. Daca treci da-ti un sut in fund.

Tristetea proasta
Tristetea proasta e ca lovitura pe care ti-o da nevoia de a merge la buda cand faci dragoste cu iubita ta. Intalnesti o persoana: sexy, eleganta, bine imbracata etc. De departe iti face o impresie grozava. Abia astepti sa o cunosti mai indeaproape. Si o intrebi ceva. Si iti raspunde. Si te loveste …
Se trateaza intorcand spatele (la propriu) si plecand de langa persoana.

Tristetea boema
Tristetea boema e o inventie a … boemilor. In sensul peiorativ boem. “Eu sunt prea trist ca sa vorbesti cu mine. Lasa-ma sa sufar!” Pregnant insotita de: “Tu nu intelegi suferinta mea! Nu ai cum! Tu nu stii cum sufar eu!” Lasand deoparte faptul ca fiecare om simte in felul lui si acelasi fel de nenorocire poate provoca suferinte diferite ca nivel la doua persoane, vorbim aici de fatarnicie. Adica eu sunt atat de special incat tristetea mea e … tristetea tristetilor! Punct!
Daca ai ajuns sa ai o astfel de tristete, trateaza-te urgent punandu-ti multe si pertinente intrebari legate de caracterul tau si cautand cu sarguinta raspunsuri valabile! Poti cauta si alte tratamente.

Opresc enumeratia mea aici, fara pretentia de a epuiza felurile de tristeti ori subiectul in sine.
Tristetea e ceva din noi, indiferent de tipul ei. Fie ca trebuie respectata, alungata ori evitata ea trebuie privita ca pe ceva normal. E firesc sa te simti trist precum e firesc sa te bucuri. Se spune ca nu vei stii sa apreciezi bucuria pana nu vei invata ce inseamna tristetea. Ori variante, ideea e aceeasi …
Ce stiu cu siguranta e ca exista un timp pentru orice (sau pentru toate). Nu deveni deci prea comod cu ideea ca vei fi trist toata viata 🙂


Programator, ciclist amator, om cu pareri.

View Comments
There are currently no comments.