Atitudine

Restul e … filosofie!


Ma refer, cum era poate de asteptat, la filosofia vietii. Poate e prea general dar cred ca pana la sfarsit voi contura suficient de bine ce inseamna filosofie in contextul de fata.
Titlul vine de la dorinta mea de a simti uneori certitudine, siguranta … ceva palpabil.

In primul rand filosofia e parte din viata fiecaruia din noi. Imi place sa cred ca e acel lucru care face bine sufletului si mintii. Evident, cu masura. Eu vorbesc filosofie, mananc filosofie, fac sex cu filosofia. Aceea a intamplarilor vietii, a gandirii. Pur si simplu nu ma pot abtine, trebuie sa “filosofez” ceva de fiecare data cand am ocazia. Iar daca nu am o ocazie … o creez. Macar pentru a vorbi discutii ..

De la varsta la care incepe cat de cat sa gandeasca (asta variaza foarte mult) si pana pleaca din lumea prea cunoscuta si grozava omul are parte de tot felul de filosofii. De la cele ale parintilor, care cronologic vorbind, sunt primele, pana la cele mai mult gandite decat rostite, dinaintea plecarii, regasim o lume mai mult decat pestrita a filosofiei.

Din toata aceasta mare de idei filosofice, alegi, ori esti indrumat, cu sau fara ghilimele, sa inoti in unele din ele. Ceea ce “se prinde” de fiecare consider ca este un proces mult prea complex ca sa aduc macar vorba despre. Drept urmare ma voi folosi de niste exemple ori scenarii poate la limita posibilului.

Sa zicem ca tatal tau, pe care de altfel inca il respecti si il iubesti, a venit pe cand erai tu mic de statura dar foarte receptiv la “teorii mature”, intr-o seara acasa si ti-a spus foarte cuprins de sentiment ca: “In viata, cu rusinea, mori in strada!”. Nu prea intelegeai tu ce inseamna, dar pentru ca venea de la eroul tau, era sigur ceva grozav. Exemplul se preteaza mai degraba la barbati, asadar femeile sunt rugate sa se gandeasca la un exemplu pentru ele.

Mai tarziu – ori mai devreme, dupa caz – ai ajuns la scoala. Aici noi surse de intelepciune ti s-au aratat. De la invatatoare si profesori pana la (mi se pare ciudat sa zic “colegi mai mari de joaca”) cei mai smecheri din gasca ta, fiecare avea deja un sambure de adevar in ceea ce spunea. Si cum ar fi putut fi altfel ? Deja aveai/aveati cateva filosofii invatate. Schimbul de idei te-a mai rafinat, ti-a adus noutati si te-a ajutat sa urci pe treptele intelepciunii.

In mod similar, drumul continua, teoretic fara sfarsit. Adica ajungi la liceu, la facultate, ai primul serviciu, prima casatorie, primul copil si asa mai departe. Spun fara sfarsit pentru ca sursele de filosofie nu se epuizeaza. Din contra ele devin din ce in ce mai complexe in continut. Si cine stie ? Poate pe langa familie, prieteni descoperi si o Panchatantra prin biblioteca …

Sa incerc inca doua exemple ale filosofiei vietii …
Afli ca prietenul tau este in spital. Stii ca nu e foarte grav insa nu prea multe despre motivul pentru care e acolo. Incepi sa “filosofezi”: “Daca merg ii va face bine ? Poate nu vrea sa vada pe nimeni … Da! Dar eu sunt prietenul lui! Cum sa nu vrea sa ma vada pe mine ? Am sa merg. Totusi, poate ar fi bine sa merg maine. Nici nu m-a sunat sa imi zica. Poate e mai bine sa nu merg …” Si asa mai departe: un lung sir de decizii si indecizii.

Intr-o seara o prietena ma intreaba daca sa il sune. “El” e iubirea ei de vreun an, desi nu au fost oficial (oare ce inseamna si asta ?) impreuna. Ea tine la el, crede ca il iubeste si stie ca are probleme cu maseaua pentru ca l-a vazut cu fata umflata. O vad cat de indecisa e si pentru o vreme imi vine sa o las sa vad cat de departe merge. Dupa cateva secunde si cateva runde de “credinta si tagada” nu mai rezist. Ii zambesc si ii raspund ca daca e vorba de iubire adevarata nu are cum sa “piarda”. Daca ea crede ca il iubeste si vrea sa ii demonstreze, prin gestul ei dragut, acest lucru o poate face linistita si fara “remuscari”.

Desi niste exemple banale, ele vor sa arate cat de nehotarati putem fi in fata unor lucruri oarecum minore: vizitarea unui prieten la spital si telefonatul persoanei de care esti indragostit …

Acum e firesc sa ne intrebam: asa si (atat de normal este sa facem filosofie) ?
Noh bun!
Facem filosofie!
De la berile cu prietenii, datul destept in povesti cu socrul pentru castigarea mainii domnisoarei, povatuirea cat mai buna a copilului ca sa nu pateasca ce am patit noi… pana la scrierea unui blog si citirea lui … totul e filosofie. Gandim deci filosofie. Ori filosofic.
Din nou: asa si (la fel de normal e totul) ??
De acord, perfect normal!

Dincolo de a-ti arata diversele forme ale unei probleme, filosofia ori a filosofa e echivalent cu a despica firul in 4, 16, 32, 256 (sau orice alta putere a lui 2 preferi …).
Lucrul asta, adica despicatul, poate fi benefic uneori. Mi-e greu sa zic de cele mai multe ori. Insa alteori – ca sa nu zic de cele mai multe ori – e o durere de cap. In sensul ca fiecare problema – pe incercatea! – poate fi intoarsa pe atat de multe parti incat la un moment dat sa iti fie favorabila o varianta, iar in alt moment sa iti fie defavorabila acea varianta. Sunt sigur ca majoritatea a trecut prin asa ceva. Asta daca nu toti.

Ce ar fi daca in loc sa despici firul privesti lucrurile mai pragmatic ? Rationezi problema si nu o invarti. Iei ceea ce e palpabil, cert si aduni si scazi o data sau de doua ori. Dar nu de mai multe ori. Pentru ca asta ar da iar in filosofia de mai sus. Culmea ironiei e ca si pragmatismul e tot un curent filosofic. Dar e clar diferit de a despica firul.
Adunand o data, ori scazand vei ajunge la concluzia ca sa nu mergi la spital e o prostie si un lucru urat pe care l-ai putea face fata de prietenul tau. Iar sa nu il suni e un soi de chin pentru tine. Daca tot te gandesti la el nu ar fi mai placut sa ii auzi vocea ? Sa vorbesti putin cu el ?

Sunt intrebari in viata la care filosofia e raspunsul. Raspuns cu sau fara ghilimele. Dar mai sunt si situatii cand trebuie sa iti pui pantaloni si sa fii barbat. Ori barbata (fara idei misogine, ador femeile in fusta). Sa iti indrepti circumvoluţiunile folosind un numar par de idei e si un chin si o pierdere de vreme uneori. Uneori! Precizarea e importanta! De altfel sa nu uitam ca filosofii (cei adevarati) nu au putut oferi o reteta a fericirii. Fie pentru ca suntem mult prea diferiti, fie pentru ca nu exista. Reteta, nu fericirea! Unii dintre noi poate ca vom fi fericiti in momentul in care vom fi bogati, altii in momentul in care vom fi oameni de succes in cariera, altii cand vom descoperi marea iubirea si, de ce nu, unii din noi poate ca deja suntem. Cu toate astea, cat de fericit te poate face filosofia-despicata ? Pe moment poate ca vei avea un orgasm cerebral, dar nu esti porc sa tina 30 de minute si in plus e posibil sa nu iti rezolvi problema tocmai pentru ca te pierzi in detalii …

A nu se intelege ca sunt impotriva filosofiei in forma in care am descris-o (ori a filosofiei in alte forme). Din contra! Cred ca daca as fi impotriva, as fi impotriva firii. Nu pledez decat pentru ideea ca uneori trebuie sa lasi deoparte totul, sa gandesti logic, ori pragmatic, ori cum iti sta tie bine si sa aduni, babeste daca vrei, 1 + 1. Daca iti va da 2 va fi excelent; daca iti va da mai mult sau mai putin tot va fi bine, pentru ca nu ai despicat firul intr-un numar par …

Nu exista o reteta care sa iti zica cand sa fii filosof-despicat si cand sa fii mai mult pragmatic. Nici nu cred ca s-ar putea inventa. Fiecare trebuie sa invete asta pe pielea lui. E naspa, nasol si iar naspa … dar in momentul in care vei fi invatat, vei stii ca un prieten nu trebuie parasit indiferent cat de mult vocifereaza el ca vrea sa fie singur si ca dragostea, daca e adevarata, va fi impartasita!

Restul ? E filosofie !


Programator, ciclist amator, om cu pareri.

View Comments
There are currently no comments.