Atitudine

Bah, da’ ma lesi ?!?


Noh, m-o lovit iar. Iar am chef de a fi rebel, a fi noncoformist, nesimtit, vulgar etc …
Chestia asta exista latent in mine de cand ma stiu, dar iata ca are iarasi nevoie sa iasa la suprafata! Amu!

Ca sa fim bine intelesi o sa zic o mica poveste.
Urma sa plec cu o draga prietena in Bucuresti. Stateam pe peron si asteptam trenul (da, ala jegos) privind cu jind la dugheana aia mica si cu preturi mari. Mai exact ma uitam la ce fel de bere avea. La un moment dat gandul fatidic tasneste: o intreb pe amica mea daca vrea sa luam 2 doze de bere pe tren.
In caz ca nu esti deja stupefiat afla ca pe mine m-a crescut bunicul.
Asta inseamna ca el mi-a dat si o buna parte din educatie. Fie prin exemplu, fie prin grai ori alte metode neconventionale. Drept urmare niciodata (subliniez niciodata): nu mergi baut la frizer, ori cu trenul, nu uiti sa saluti cand intri intr-o incapere, intinzi mana primul unui barbat mai in varsta si asa mai departe. Bunicul meu, un domn si un gentleman, saruta mana unei femei intr-un asa fel incat ea nu ar fi avut de ales decat sa se topeasca. E evident ca multe din povetele lui s-au prins si de mine. Pe langa asta, faptul mi-a placut sa le respect m-a facut sa nu am ganduri murdare ca cel de mai sus … niciodata pana atunci. A fost deci prima oara in viata cand am baut alcool in compartimentul unui tren (ba mai mult, si in Brasov pe peron).

Sentimentul de a incalca normele este similar cu cel pe care il aveam atunci cand mergeam sa furam mere din gradina vecinului. Ceva palpitant, riscant, te umplea parca de adrenalina. Asa m-am simtit eu atunci incalcand morala invatata de la bunicul. Desi nu am repetat experienta imi amintesc ca m-am simtit bine (Imi pare rau bunu! :-D)

E mai clar – sper – acum faptul ca “rebeliunea” mea nu va insemna sa ma droghez, sa imi fac x piercinguri (asa se scrie ?) si sapte tatuaje neinteligibile, sa devin un fin cunoscutor al vodcii si al absintului ori mai stiu eu cum. Las astea pentru cand imi voi lua motor.

Insa rebeliunea mea va insemna sa te dau dracu cand ma vei enerva. Sa iti zic “bah, da’ ma lesi ?!?” cand imi vei vinde filosofii ieftine sub pretextul ca asta e stilul tau de viata. Sa stau cu picioarele pe doua scaune cand voi manca in restaurant. Sa vorbesc cu tine dintr-o pozitie indecenta dar comoda pentru mine. Chiar daca tu esti prietenul meu, seful meu, profesorul meu. Sa mestec guma in timpul sedintelor ori cursurilor. Sa te las sa astepti la intalniri. Sa vorbesc vulgar si neintrebat. Si multe altele care nu imi vin in cap acum.

Probabil mare parte din astea deja fac. Si deja ma simt bine! Sic!
Nu stiu daca e o faza, un pitic de moment, sau inceputul unei schimbari. Ramane de vazut. Ce stiu e ca sunt satul de ignoranta, indiferenta, filosofii de doi bani, prostie, incultura … si, in mod paradoxal, asta e modul meu de a reactiona acum.

Vreau sa ies un pic din norme, din reguli, din banalitatea unei vieti corecte! Vreau sa fac lucruri pe care nu le-am mai facut! Fie bune, fie rele! Vreau o schimbare! Vreau sarea si piperul!

Cred ca ai inteles ca vreau, asa-i ?

Amu si tu esti, liber ca pasarea cerului, sa accepti sau nu ceea ce am de oferit. Faptul ca vreau sa mananc altceva decat sarmale (sper ca stii bancul; e mai jos in pagina, just in case) nu inseamna nici ca nu imi mai plac saramalele si nici ca mi-am schimbat principiile de viata.
Partea buna e insa ca, fiecare din noi, poate spune: “Bah, da’ ma lesi ?!?”

O mama avea 5 copii!
Luni la ora pranzului: Copii, haideti la masa!
Copiii se aseaza la masa: -Mama, ce avem de mancare?
-Sarmale!
Copiii:urrrrrrrrraaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Marti la pranz.- Copii, haideti la masa!
– Ce avem de mancare?
– Sarmale!
copiii:uurrrraaaaaaaaaaaaaa!
Miercuri:- Copii, haideti la masa!
– Ce avem de mancare?
– Sarmale!
copiii: urrrraaaaaaaa!
Joi:- Copii, haideti la masa!
– Ce avem de mancare?
– Sarmale!
copiii: urrraa!
Vineri:- Copii, haideti la masa!
– Ce avem de mancare?
– Sarmale!
copiii:ura!
Sambata:- Copii, haideti la masa!
– Ce avem de mancare?
– Sarmale!
Copiii:- Off,sarmale!
Duminica:- Copii, haideti la masa!
– Ce avem de mancare?
– Sarmale!
Copiii: Iar sarmale ? Ne-am saturat de sarmale, toata ziua numai sarmale!
Luni:- Copii, haideti la masa!
– Ce avem de mancare?
– Sarmale!
Copiii:uuuurrrrrraaaaaaaaaaaaaa!


Programator, ciclist amator, om cu pareri.

View Comments
There are currently no comments.