Atitudine

Inteligentul si proasta


Desi nu obisnuiesc sa fac asta, adica sa citesc blogul cuiva, am ajuns printr-un concurs de imprejurari sa citesc un articol intitulat: “Barbati destepti cu femei mai putin destepte. De ce ?”. Articolul poate fi citit aici: http://rozsaunu.blogspot.com/2009/10/barbati-destepti-cu-femei-mai-putin.html
(unde a fost preluat de pe un site de care nu am auzit pana sa citesc materialul cu pricina.)

Inceputul suna promitator asa ca am continuat sa citesc, nerabdator sa aflu de ce barbatii inteligenti ajung sa se casatoreasca cu femei simple, sau neinteligente, asa cum materialul sugereaza. Din pacate intrebarea a ramas fara raspuns si, mai mult, i s-a adaugat o alta: de ce un barbat, presupus inteligent, care se casatoreste cu o femeie simpla, nu este retrogradat la “mai putin inteligent” ?

Lasand un pic deoparte cursul raspunsului meu, caci da, este un fel de raspuns chiar daca intrebarea nu mi-a fost adresata, trebuie sa imi rezerv dreptul de a reveni asupra a ceea ce scriu si cred, o data ce, sau daca, unele neclaritati vor fi inlaturate. In primul rand, femeia simpla este femeia inculta sau femeia cu un coeficient de inteligenta scazut ? Este o deosebire majora intre ele. Daca cea din urma, independent de vointa ei, va muri asa, cea inculta poate deveni complexa prin lecturi alese si ambitiose.

O alta intrebare careia nu ii gasesc un raspuns este de ce prietenul cu pricina este considerat inteligent in momentul in care replica: “n-as sti ce sa fac cu o femeie desteapta pe termen lung”. Sincer, si cu toata rautatea de care sunt capabil, mi se pare ca tipul frizeaza crasa navitate. Probabil insa ca eu sunt naivul aici pentru ca vad intr-o relatie cu o femeie desteapta prea multe posibilitati.

Barbatul simplu este prezentat aproape ca un infidel iar intre femeia complexa si carierista lipsita de scrupule nu se fac diferente clare. In ambele tipologii vad mai degraba atitudini decat imbeciliate sau geniu. Ce legatura este intre decizia mea de a-mi insela iubita si gradul meu de inteligenta (nu facem referire la incultura pentru ca atunci nu am mai avea subiect) sau intre idealul unei femei de a fi o femeie de cariera mai degraba decat o femeie de casa. Eu, personal, nu vad absolut nici o legatura si mi se pare o rautate se legi astfel de atitudini de a fi destept sau prost.

Stau si ma intreb acum daca mai am la ce raspunde. Sa presupunem insa ca femeia simpla nu este inculta ci doar naiva si sa ne rezumam la intrebarea din titlul articolului, fara reciproca. Avem un barbat inteligent si o femeie proasta. Sa consideram si ca iubirea pentru inteligenti este la fel ca cea pentru cei mai putin inteligenti (suspectez aici o diferenta care vine nu numai din banalul: oameni diferiti iubesc diferit ci mai ales din controversatul si metaforicul: oamenii iubesc asa cum inteleg) si, mai ales, ca, sub aburii betiei iubirii coplesitoare, nu mai gandesti rational si … te casatoresti!

Poate ca acum e un moment potrivit sa introduc un citat care exprima, in mod sublim, crezurile mele legate de relatii, iubire si casatorie. Acesta apartine lui Erich Fromm si l-am descoperit in urma cu cel putin 4 sau 5 ani.

“A fi îndrăgostit de cineva înseamnă mult mai mult decât a fi stăpânit de un sentiment copleşitor – înseamnă a lua o hotărâre, a face o judecată, a te angaja printr-o promisiune. Dacă dragostea ar fi doar un sentiment nestatornic, n-ar exista nici o bază pentru făgăduinţa de a iubi pe cineva pe toată durata vieţii. Sentimentele vin şi se duc. Cum aş putea promite statornicie dacă m-aş baza numai pe ele, fără să mă biziuesc pe judecata minţii şi pe voinţa caracterului?”

Asadar iubirea este doar in mod incipent o pasiune arzatoare care iti pune un val pe ochi. Dupa ceva vreme ea se transforma in ceva superior si anume in determinare, in vointa, in responsabilitate dar si multe, multe altele (despre care poate vom vorbi intr-o zi, poate dupa ce va fi publicat un articol care sa ma determine sa imi spun punctul de vedere.) Asta nu inseamna neaparat ca pasiunea se stinge. Doar ca ea va fi rezervata clipelor bine alese si intr-un fel preparate.

Atunci cand aburii betiei dispar ei lasa in urma, in general migrene. In cazul casatoriei, sau al unei relatii de iubire, lasa in urma ceea ce e evident sa apara, sau mai bine zis sa reapara, si anume ratiune. Acum ca am devenit iarasi inteligenti putem vedea, si din pacate o vom face indiferent de optiunea noastra, diferentele. Adica acele lucruri, atitudini, principii, feluri de a fi si a gandi care nu sunt la fel la noi si la partenerul nostru. Cu timpul aceste diferente vor crea spatii goale intre noi si parteneri. Vor aduce diferente mai mari si, la un anumit moment dat, vor provoca rupturi.

Nu vreau sa acord unor lucuri mai multa importanta decat merita. Diferente exista in orice relatie si, banuiesc, daca ele nu ar fi, plicitiseala ar fi foarte mare. Cand spun diferente in contextul de mai sus, ma refer de la o banala discutie in care tu iti spui pararea dar partenera nu o face pentru ca nu are una pana la lipsa de identitate in diverse situatii. Pentru ca tot suntem in preajma alegerilor poate ca putem folosi asta ca exemplu. Tu ai o anumita orientare politica iar ea alta. Politica e recunoscuta ca unul dintre subiectele care provoaca dispute intense si nu cred ca e cazul sa dau exemple. Insa exemplu e doar partial valabil pentru ca in cuplu se interschimba foarte multe lucruri inclusiv orientari catre anumite ideologii, fie ele politice sau nu.

Putem atunci sa ne gandim la vaccinul impotriva cancerului de col uterin, la scoala la care dorim sa invete copilul, la facultatea pe care sa o urmeze, si, in general, la orice problema mai mica sau mai mare care apare in viata unui om. Am spus insa, si in alte ocazii ( http://banalprogramator.blogspot.com/2008/04/iubire-ani-si-spirit.html ) ca oamenii care se iubesc ajung sa semene. Deci, de ce nu ar fi mereu de acord cu noi ? Ei bine, asa ceva e foarte posibil. Dar atunci apare dilema: avem langa noi o femeie pe care o iubim pentru ceea ce este sau pentru ceea ce suntem ? Adica ce sugera autoarea articolului prin atitudinea de “good dog”.

In acest moment singurul gand pe care il am se indreapta spre ideea de nefericire. Mi se pare legitima intrebarea: esti fericit intr-o astfel de situatie ? Iar daca vei spune ca da voi spune ca s-ar putea sa intelegi iubirea si ideea de cuplu, gresit. Nu voi spune ca nu esti inteligent dintr-un motiv foarte simplu: inteligenta si iubirea sunt exclusiviste. Asa cum spuneam mai devreme valul pe ochi tine de iubire iar oamenii inteligenti se indragoastesc si ei. S-ar putea insa ca dragostea inteligenta sa fie bazata pe chestiuni care tin mai degraba de o pasiune decat de o iubire adevarata. Asta nu inseamna ca inteligentul nu poate ajunge la casatorie cu naiva lui. Doar ca e posibil sa fie nefericit. Daca introducem notiuni ca inteligenta emotionala ori inteligenta sociala atunci intrebarea mea legata de retrogradare este mai mult decat pertinenta. Nu sunt sigur insa ca titlul folosit de autoare merita atentia acordata de David Goleman, in anii lui de studiu, acestor concepte mult prea noi ca unele persoane sa le fi digerat.

Un alt aspect asupra caruia nu sunt de accord cu Irina (autoarea materialului) este legatura intre a fi fermecator si a fi inteligent. Daca reducem inteligenta la coeficient s-ar putea sa avem surprize mari. Cum insa am amintit de inteligenta emotionala si inteligenta sociala hai sa zicem ca, printr-o extensie, e greu sa fii sarmant fata a fi inteligent. Daca asupra aspectului stralucirii am putut sa privesc lucrurile din doua puncte de vedere: doar coeficient si ceea ce se intelege astazi prin inteligenta, cand vine vorba despre amicul care se explica si de lipsa de atitudine ori de dojana am o vedere unioculara: nu vreau sub nici o forma un prieten care sa nu ma avertizeze ca sunt mari sanse sa fiu nefericit in urma alegerii mele. Si asta pentru ca nu imi aleg prietenii dupa criteriul “gandeste ca mine” ci (doar) dupa criteriul “gandeste”. Lipsa de atitudine in fata unei aspect care, teoretic, tine o viata mi se pare demn de indiferenta. Dar poate nu ar trebui sa fiu atat de categoric si sa ma gandesc ca prietenul Irinei nu e atat de inteligent incat sa accepte o parere “verde in fata”, asa cum consider eu ca orice prieten ar trebui sa se exprime, si pentru asta e nevoie de scrierea unui articol usuratic si universal.

Asadar, in opinia mea, barbatul este inteligent atata vreme cat el isi alege sotia uitandu-se mai departe de prezent, de starea euforica de acum, de binele care nu conteneste sa fie, de rozul inselator, intr-un cuvant, de pasiunea care acum ii invaluie pe amandoi si care ii face sa gandeasca ca totul o sa fie bine oricare ar fi diferentele dintre ei. E in firescul nostru sa ne orientam catre cineva asemanator noua. E o pornire naturala si, spre binele nostru ar fi bine sa nu incercam sa modelam natura dupa noi ci noi sa ne modelam dupa natura. Daca esti inteligent cauta o femeie inteligenta (si mai ales nu iti fie frica de ea ) iar daca esti mai putin intelligent cauta o femeie mai putin inteligenta. Dar, in nici o situatia, nu astepta ca iubirea sa rezolve probleme care nu tin de ea.


Programator, ciclist amator, om cu pareri.

View Comments
There are currently no comments.