Prezidentiale 2014

Vrem sa votam!


Am ajuns in jur de 6:30 la sectia 73 din München, de altfel singura din regiune si una din cele 5 din Germania. Am fost intampinati cu usoara iritare care s-a disipat repede. Ma asteptam ca pana in jur de 10-11 sa fie o plictiseala mare. Si a fost. Dar au fost si 190 de votanti pana la ora 10. De altfel la ora 11:30 statisticile aratau o prezenta usor mai mare ca in 2009. Eram entuziasmati!
Am mai iesit sa luam o gura de aer, sa mancam un sandvici, si observam cum creste coada. Aurelian venea regulat cu numatoarea celor care stau la coada: 150 pe la 11, 440 pe la 13. Din incapere nu se mai vedea coada care trecea coltul cladirii.

Eram si mai entuziasmati. Alexandra spunea ca lumea nu o sa aiba timp sa voteze. Eu o asiguram ca e doar multa lumea acum si in cateva ora abia o sa mai vina cineva. Iesim in jur de 14:30 sa mancam un alt sandvici. Coada se intindea acum pe cateva sute de metri pana la o statie de autobuz. In sala de vot lucrurile se mai schimbasera. O noua urna si un nou ritm. 5 persoane din comisie lucrau de zor si o a sasea dirija personalul la cine era liber. Din cand in cand mai numerota un proces-verbal pentru a il da mai departe comisiei. O femeie intra revoltata in sala de vot. O cearta pe sefa de comisie indelung. Reactia nu este pe masura, totusi femeia continua. Iritata de o lipsa de reactie autentica pleaca bolborosind si uita sa isi puna buletinul de vot in urna. Sefa comisiei inchide usa in urma ei dar femeia se intoarce brusc impinge usa si o loveste de doua ori, o data cu usa, o data in trecere. Nu stim ce sa facem. Sefa de comisie nu reactioneaza nici de data asta si inchide iarasi usa in urma ei.

In jur de ora 16 am plecat sa mancam. Restaurantul italian de vizavi era plin de romani care discutau despre alegeri. Reactiile pe Facebook legate de procesul greu de votare in diaspora deveneau tot mai violente. Multe poze cu cozi lungi din Londra, Paris, Roma, München. Articole in presa online, luari de pozitie. Pe la 17 discutam cu niste prieteni, afara langa consulat, despre cat a stat fiecare la coada. In 2-3 ore inaintasera cateva zeci de metri. Discut scurt cu Alina din Nürnberg, aud de oameni veniti din Frankfurt. Il vad si pe Andrei din Augsburg doar cativa metri mai in fata decat era in jur de 14 cand il vazusem prima oara. Copii misuna printre noi. Bicicletele nu mai au loc sa treaca desi trotuarul e larg iar pista e separata. Oameni cu sticle de apa, cu mancare in mana. Coada e neschimbata, poate un pic mai densa.

Incercam sa intram inapoi in sala de vot. Oamenii se irita ca intram inaintea lor dar le trece cand afla ca suntem observatori. Ne cer sa facem ceva pentru ca se sta prea mult la coada. Le explicam ca nu putem pentru ca nu avem voie. Nu se linistesc dar inteleg situatia. Intram in sala. Acum e Aurelian cel care dirijeaza oamenii in schimb ce sefa de comisie primeste si ea votanti. Toti cei 6 membri ai comisiei lucreaza din greu. Striga singuri cand sunt liberi sau ii fac semn lui Aurelian sa mai trmita un om sau doi. Se merge totusi greu. Imi trece prin minte sa ma uit daca mai sunt declaratii pe masa. Observ ca mai sunt doar putine dar ca lumea are deja declaratii in mana. Aud apoi de la personalul consulatului ca s-au impartit deja declaritiile in avans. Oamenii sunt tot mai iritati. Membri comisiei muncesc ca niste robotei: “Liber!”, “Inca unul!” se aude la intervale regulate.

Din cand in cand lumea vrea sa dea buzna in sala. Le explicam ca nu au voie. Cer sa se faca ceva ca toti cei de afara sa poata vota. Ne cearta. Le spunem ca suntem observatori. Cativa nu par sa stie ce inseamna asta. Din cand in cand bat in geam. Dupa putin timp vedem lipite foi cu mesajul “Vrem sa votam”pe ferestrele consulatului. Lumea e tot mai agitata. Multi din cei care intra sa voteze zabovesc sa ii certe pe membri pentru ca merge prea greu. Uneori li se raspunde alteori sunt ignorati. Loviturile in ferestre sunt tot mai dese desi intreaga activitate a comisiei se vede prin geamurile generoase. Probabil si imaginea celor trei observatori – in 16 noiembrie ne luam musai ecusoane! – care stau in timp ce lumea se agita nu ajuta. Se gandesc ca doar unii muncesc si altii stau. Ba chiar unii ne-au condamnat si pe Facebook mai tarziu ca “stateam cu mainile in san”. O tanara ne apostrofeaza ca nu facem nimic. Repetam deja robotic ca suntem observatori. Spune ca pe ea nu a intrebat-o nimeni daca vrea sa fie observator. Alexandra raspunde ca nici pe noi nu ne-a intrebat cineva, am facut-o voluntar. Ne raspunda ca nu e musai daca esti observator sa fii si neutru.  Ma uit intrigat la ea si tot ce imi vine pe gura e “Da, asa e!” si indrum urmatoarea persoana catre un membru liber.

Se striga “Vrem sa votam!”. Se canta apoi “Desteapta-te romane”. Se striga “Jos Ponta”. Se loveste in ferestre tot mai violent. Trebuie acum sa stam doi la intrarea in camera de vot si inca unul in anticamera ca sa nu dea buzna peste comisie. Se scriu procese verbale de zor. Se omite afisarea numarului de votanti pentru ca nu are cine sa o faca. Toti membri comisiei asteapta votanti. Se striga si se loveste tot mai tare. Spiritele incep sa fie tot mai agitate. Se cere raspuns imediat daca se prelungeste programul sectiei. Insistam la sefa comisiei pentru un raspuns. Ea contacteaza BEC fara succes. Are mai multe numere de telefon si la nici unul nu ii raspunde cineva. Ii arat un numar de pe acreditarea noastra. Nu e insa bun pentru ca nu e numarul de la sectia 48 responsabila pentru diaspora. Centrul pentru Resurse Civice, ONG care ne-a acreditat, ne intreaba prin email cum merge. Vorbim prin telefon si decidem sa facem o sesizare verbala si in scris comisiei pentru ca inca nu avem un raspuns daca se prelungeste votul. CRC trimite sesizare la BEC. Noi ii rugam sa puna la CC si consulatul din München. Dupa un timp aflam ca raspunsul BEC a fost negativ. E aproape 21:00 si sefa comisiei roaga politia din München sa intervina. Politia refuza din motive evidente dar ea insista. In cele din urma cativa politisti raman in incinta consulatului si usa se inchide. Restul sunt afara impreuna cu cateva masini de politie.Votul, intrerupt, incepe din nou sa mearga.

Pana la 21:45 toti cei din cladire voteaza. E oficial terminat. Afara se canta in continuare “Desteapta-te romane”, “Jos Ponta”, “Vrem sa votam!”. Politia nu i-a dispersat aveam sa aflu mai tarziu pentru ca nu aveau motiv. Era un protest pasnic si spontan. Dupa inca vreo ora nu se mai aude nimic. Raman marturie ferestrele de care sunt prinse foile cu “Vream sa votam!”.

Dramatismul se incheiase oarecum. Dar eram cumva halucinati. Sute de oameni au strigat in cor pentru ore in sir ca vor sa voteze si nimic nu s-a putut face pentru ei. Prietenii ne vedeau prin geam si vorbeam cu ei la telefon. “Se mai voteaza?” intrebau. “Dupa noua, nu” raspundeam. Nu credeam sa vad vreodata o implicare, o determinare de asemenea proportii pentru un act ce e atat de des minimalizat. O mobilizare exemplara: a fost unul din cele mai frumoase lucruri pe care romanii l-au putut face. Si in acelasi unul din cele mai dramatice lucruri prin care romanii au fost fortati sa treaca. Am vazut oameni de toate felurile, din toate colturile tarii veniti sa isi puna dorinta intr-o urna. Si cineva nu s-a gandit la ei. Nu in sensul bun cel putin!

Am avut emotii la numararea voturile. Am crezut ca vor fi incercari de fraudare. Stateam cu ochii pe urne si le purtam dupa noi intre camere. Dupa ce le-am deschis a devenit evident ca nimeni nu va incerca sa anuleze voturi sau sa incerce alte metode de fraudare. Unul din comisie chiar s-au retras in timpul numararii din cauza oboselii. A revenit mai tarziu in camera oferindu-ne cateva exemple din inspiratia lui Caragiale. Totul a decurs insa degajat. La un moment dat am inceput sa facem tot mai multe glume. Intr-un mare contrast cu tensiunea de mai devreme. Iohannis cugea din urne. Apoi Macovei. Ne mai trezeam din amorteala cand se striga alt nume decat Klaus. Dupa ce le-am numarat am asteptat confirmarea primirii de la BEC. Ne-am dat jos hainele de observatori si am avut discutii faine si deschise cu 2 reprezentanti de partid. Unul e convins ca nu o sa se schimbe nimic la turul 2. Celalalt era si el dezamagit, ca si noi, de prezenta la vot. Si mai ales de rezultatele din tara.

Rezultate finale alegeri prezidentiale München (turul 1):
Klaus Iohannis: 67.9 %
Monica Macovei: 17,01 %
Victor Ponta: 5,04 %
Elena Udrea: 4,24 %
Calin Tariceanu: 1,87 %
Dan Diaconescu: 1,28 %
Vadim Tudor: 1,07 %
Kelemen Hunor: 0.69 %
Teodor Melescanu: 0,53 %
Cheorghe Funar: 0,21 %
Mircea Amaritei: 0,05 %
Zsolt Szilagyi: 0,05 %
Cei nementionati nu au primit voturi. Datele de mai sus au fost primite de BEC. In momentul in care noi (observatorii) am plecat se astepta confirmarea primirii de la Institutul National de Statistica. BEC confirmase deja primirea. Nu au existat fraude electorale.
Au votat 1874 persoane, 11 buletine au fost anulate. Sefa de comisie a mentionat ca in trecut au votat intre 1200-1500 de persoane in München si s-a declarat surpinsa de numarul mare de persoane venite la vot. Buletine de vot au fost pentru 3600 de persoane. Aproximativ 1000 de persoane, estimare destul de exacta pentru ca am urmarit coada pe parcursul zilei, nu au mai putut vota. Desigur numarul celor care au renuntat pe parcurs demoralizati fiind de coada uriasa nu poate fi estimat. S-a votat pana la ora 21:00 si pentru cei prezenti in sala pana la 21:45. Sefa comisiei a cerut BEC prelungirea programului dar nu a primit raspuns pozitiv.
Update: si Aurelian a scris despre alegerile din München: http://munchen.e4de.info/langa-cabina-de-votare-sau-politica-de-duminica/

Update 2: Cineva a facut un video chiar inainte sa se inchida sectia: http://vimeo.com/110949081

Update 3: Prin comparatie, cum sta treaba in tara: http://www.robintel.ro/blog/rusinica/concluziile-unui-observator-acreditat-la-alegeri/


Programator, ciclist amator, om cu pareri.

View Comments
There are currently no comments.