Atitudine

Vrem sa votam – turul 2


Doar prin Centrul pentru Resurse Civice, in turul doi al alegerilor prezidentiale, 52 de noi observatori au fost acreditati in sectiile din diaspora. Ei se adauga celor 18 din primul tur. Ieri la München am fost 6 observatori (5 prin CRC si unul prin ProDemocratia) adica atat de multi incat nu am avut fizic loc in sala. Asadar, am stat cate 2-3 o data in sectia de votare iar restul ajutau alegatorii cu completarea declaratiilor si ii ghidau in procesul de vot. Comisia, la randul ei, a fost marita pana la numarul maxim de membri, 7. Tot 7 au fost si stampilele si cabinele de vot. Pe tot parcursul zilei si pana la incheierea alegerilor si sigilarea urnei si a stampilelor au, mereu, 7, in ciuda zvonurilor care circulau printre votantii in asteptare. Sunt foarte curios cum au ajuns zvonurile astea sa fie propagate.

Dupa problemele din turul 1 in München au existat cel putin 3 canele diferite prin care Consulatul a fost intrebat cum poate fi ajutat in asa fel incat toata lumea sa poata vota in turul 2. Raspunsul a fost surprinzator de pozitiv si au urmat 2 intalniri intre voluntari, reprezentati ai asociatiilor romanilor din München, observatori si personalul consular. Marturisesc ca am participat la una din intalniri mai degraba din pozitia – nesolicitata – de mediator. Cu alte cuvinte, dupa violenta verbala din primul tur si lipsa de incredere a votantilor ca, “comisia nu s-a dat peste cap” pentru ca votul sa mearga mai repede, am vrut sa tin partea consulatului, deci a unei parti semnificative din comisie, in cazul in care discutiile ar fi degenerat. Am crezut de asemeni ca nu mare lucru se poate face cu o mana de oameni binevoitori dar mai degraba legati de maini caci alegerile sunt, in cele din urma, probleme guvernamentale. Ma bucur ca m-am inselat! Nu doar ca discutia a fost neasteptat de fluenta – suspectez aici si o admirabila diplomatie din partea … diplomatilor – dar s-au propus multe idei si s-a hotarat, in masura posibilitatilor, o colaborare stransa.

Nu mai tarziu de vineri rezultatele s-au vazut. Politia a instalat un gard de protectie pentru a fluidiza eficient coloana de oameni. Intrarea si iesirea au fost separate din aceleasi motive. 10 toalete publice (da, mai multe decat cabine de vot cum simpatic observa un votant) au fost instalate in apropiere si s-a servit ceai si cafea pana cred ca in jur de ora 15:00. Ceaiul si cafeaua au fost oferite prin generozitatea voluntarilor si nu au legatura cu Consulatul care a oferit apa si electricitatea (daca doresti sa contribui la costuri te rog sa comentezi mai jos). Mai mult de 30 de voluntari (care s-au aranjat pe “ture” de lucru in document pe Internet) au impartit declaratii si au ajutat la completarea si verificarea lor. Au dat de asemeni indicatii despre vot si au ajutat la propagarea mesajelor Consulatului si a observatorilor. Aurelian, Alexandra si cu mine am oferit informatii despre numarul voturilor si estimari despre cat de repede se poate vota. Ceilalti trei observatori au oferit mai degraba ajutor la completarea declaratiilor si fluidizare dar rolurile s-au mai schmbat in decursul zilei.

Alegerile din turul doi din München au fost mult mai bine acoperite de presa. Pe drumul spre parcare am observat o masina Digi24, sefa comisiei mi-a spus ca exista acreditare pentru cameraman (de la TVR, am aflat seara cand au plecat) si pe un microfon am vazut initiale RTV dar nu stiu cine sunt (nici macar daca romani sau nemti). De asemeni o jurnalista de la Ziare.com ne-a contactat inainte de turul 2 si i-am promis ca o vom contacta in caz de incident si ca poate prelua postarile noastre care sunt oricum publice. Spre seara si – cel putin – o televiziune germana a transmis si a luat un interviu din fata consulatului, de pe strada blocata de politie. Un adevarat tur de forte, asadar, atat din punct de vedere al organizarii cat si al acoperirii in presa a alegerilor.

In jur de 6:40 erau deja cateva sute de oameni la coada. Unii au venit cu o seara inainte – din cate am inteles din mesajele de pe Facebook – si cei mai multi dimineata devreme. Prieteni apropiati ne-au spus ca au ajuns in jur de 5:30 si era deja lume adunata. Poza din articolul Hotnews arata ceea ce am vazut si noi. La ora sapte sefa comisiei ne-a intrebat daca vrem sa votam la inceput sau la sfarsit. Am optat pentru inceput si apoi ne-am luat pozitiile de observare. Eu am mers catre iesire si am avut compania unui domn, nu prea vorbaret, care era in dreptul culoarului amenajat pentru iesire impreuna cu alti doi voluntari cu care nu am interactionat dar care nu cred ca vobeau romaneste. Mai tarziu domnul de langa (pentru gurile rele: tehnic vorbind, omul era in afara sectiei de vot, deci nu aveam motiv de sesizare) avea sa se recomande ca venind din partea MAE din Bucuresti. Surprins, l-am intrebat daca a venit cu Melescanu iar el mi-a raspuns ca a venit cu o zi inainte. Discutia a fost intrerupta si apoi nu am mai reluat-o. Seara a plecat cu restul voluntarilor dupa inchiderea sectiei.

In jur de 8:30 am iesit din sectie. Coloana era acum si mai lunga si mai densa. Probabil peste 1000 de persoane. Lumea era insa bine echipata: umbrele sau pelerine de ploaie, scaune pliabile, bauturi si mancare si intr-o dispozitie pozitiva. Se faceau glume, se discuta cu un ton pozitiv. Fata de primul tur, coada s-a organizat ieri pe strada din fata consulatului unde sunt cladiri de birouri, cred, fara spatiu verde in fata. Deci alegatorii nu au mai putut deranja locatarii care, dupa primul tur, s-au plans de intrat pe spatiu verde si de prezenta oamenilor o zi intreaga in fata ferestrelor lor. Ploua usor dar deasupra consulatului se vedea deja un curcubeu. Semn de bun augur, s-a spus! Am mers pana la capatul cozii si apoi ne-am intors. Toate drumurile noastre se faceau acum prin usa din spate pentru ca in fata 3 insi coordonau intrarea. Neinspirata alegere de voluntari: nu vorbeau romaneste dar purtau la gat esarfe tricolore.

Protest vizavi de Consulat

Se oferea prioritate batranilor, invalizilor si alegatorilor insotiti de copii. Pana la ora 12:00 se formase deja o coada in partea opusa cozii principale, luata parca din poza aia memorabila de la Rosia Montana cu mamele care imping carucioarele cu copii in fata multimii care protesteaza. Cred ca cel putin 50 de familii isi asteptau acum randul intrand astfel in conflict cu cealalta coada pe tema prioritatii. Am incercat sa aplanam conflictul si sa intelegem organizarea dar voluntarii nevorbitori de limba romana nu au fost de mare ajutor. Am intrat atunci in Consulat si i-am rugat pe voluntarii romani sa ajute la detensionare si sa ofere informatii si in limba romana nu doar in germana. Au reusit pentru ca dupa aproximativ o ora si jumatate mai tarziu coada nu mai exista. In acest timp vizazi de consulat un protest spontan pentru un vot civilizat era in desfasurare. Oamenii erau invitati sa scrie intr-un caiet nemultumirile si un mesaj pentru guvernanti.

Coada la vot la ora 12:00

La un restaurant din apropiere romanii erau majoritari. Se discuta si aici politica. Nu era clar daca vor apuca sa voteze. Coada numara deja peste 2000 de persoane. Valuri, valuri mergeau inspre si dinspre consulat. Se blocase deja strada pe un sens, cel de langa consulat. Cei care ieseau erau chestionati cat de mult au stat la coada, cum se misca comisia, cat dureaza votul. Cei mai sinceri laudau viteza comisiei si organizarea. Exista frustrare vizavi de vot pe ansamblu dar era clar ca nu era directionata catre comisie si consulat. Erau probabil aceeasi oameni care veneau rapid cu stampila inapoi pentru a fi data urmatorul votant. Si nu erau, probabil, cei cativa care au incercat sa isi fotografieze votul sau care se opreau sa mustruluiasca comisia sau voluntarii. Si erau probabil cei care spuneau la revedere si zambeau politicos si nu cei care treceau “prin noi” ori care, de la mic la foarte mare, intelegeau sa imbunatateasca viteza prin injurii.

De altfel doua intamplari de ieri, din timpul votului, sunt elocvente pentru a surpinde extremele emotiilor oamenilor. O doamna aflata la o varsta venerabila, elegant imbracata si cu miscari incete mai ales la mers a intrat in sala de vot. A mers la un membru al comisiei, dupa indicatiile usierului si si-a prezentat declaratia. A primit in schimb un buletin de vot si stampila. A luat buletinul, l-a mototolit si l-a aruncat inapoi inspre membrul comisiei solicitand o alta stampila pe buletin pentru ca cea existenta este falsa. Ea stia, dupa spusele ei, ca votul ei este boicotat si vroia o stampila sub ochii ei. Cel putin asta am inteles noi din colturile noastre. M-am apropiat si i-am spus ca sunt 5 observatori (in acel moment) independenti in sala care au grija ca votul ei sa fie legal. Pe toata durata revoltei doamna a avut probleme in gasirea cuvintelor elegante ori macar neutre pentru a-si exprima punctul de vedere.

La polul opus al emotiilor, de data asta de respect si admiratie, ne-a adus un barbat orb care a dorit sa voteze. A intrat in sala insotit. A primit si el un buletin de vot in schimbul declaratiei si, condus, a mers intr-o cabina. Sefa comisiei m-a rugat, in calitate de observator, sa confirm ca stampila se pune pe candidatul ales de el. Insotitorul l-a intrebat pe care candidat doreste sa puna stampila. El a raspuns X (stiu ca X nu e printre candidati dar votul e secret). Insotitorul a pus stampila pe X. I-am confirmat, incurcat si timid, barbatului “Stampila a fost pusa pe candidatul mentionat!”. Apoi pret de cateva secunde mi-au trecut prin fata ochilor toate murdariile din campania electorala din anul asta. Si m-am simtit slab. Si am vrut ca el, orbul care vine sa voteze surzii, sa fie sigur ca optiunea lui, macar aici la vot, e respectata. I-am spus deci, dupa un moment, “Stampila a fost pusa pe candidatul X” si mi-am ridicat palaria.

Grija pentru vot a oferit ocazional alte emotii. Unii oamenii se grabeau sa lase declaratiile, sa ia buletinul, sa puna stampila si rapid sa o returneze dar apoi zaboveau pret de o secunda la urna. Cu un fel de ceremonie impatureau lent buletinul si il asezau in fanta urnei. Apoi, cu un ritual al victoriei, desfaceau usor degetele cu care tineau delicat arma si o lasau sa loveasca adanc. Unii, convinsi de victorie, ridicau apoi triumfal mana in aer ca semn clar al izbanzii. Altii ne zambeau doar, parca de pe podium, de pe locul intai!

“Vrem sa votam!” s-a strigat si ieri. “Jos Ponta” dar si altele au fost pe buzele a cel putin 97 % din cei prezenti. O pancarta cu “depontaminarea Romaniei” era purtata pe brate de un tanar, de colo colo, ca un mesaj divin. Oamenii zaboveau acum si la coada, pe trotur, dar si pe intreaga strada blocata. Orice estimare era deci ingreunata. Coada era si ea mult mai densa. Probabil cel putin 2500 de persoane erau in jur de 18:00. Observam o doamna care intrebase mai devreme cat dureaza votul. Estimam cati oameni mai sunt in fata ei (estimam ieri ca votau cam 250 de oameni pe ora, azi stim ca s-a trecut de 280)  si o asiguram ca in vreo doua ore ar trebui sa fie inauntru. Daca afara e protest inauntru se lucreaza de zor. Oamenii intra frustrati in consulat dar ies relativ linistiti semn ca buna organizarea le-a mai alinat suferinta. Ieri multi au fost ca niste VIP-uri. De la intrare erau abordati de voluntari care le verificau declaratiile (majoritatea covarsitoare avea deja) si actele. Apoi erau pusi in doua cozi, una dupa nume si cealalta in ordinea intrarii. Cei cu nume, mereu 10 la numar, erau introdusi mai intai intr-o camera unde datele lor se scriau pe procesul verbal. Apoi lista mergea la un membru al comisiei care incepea sa ii strige. In felul asta oamenii votau foarte rapid pentru ca datele erau deja completate. Trebuiau doar scurt verificate si semnate. Cei mai multi intelegeau cat de util e sa dea stampila inapoi cat mai repede posibil si o faceau. In timpul zilei s-a incercat si cu doua astfel de liste dar din cauza spatiului mic oamenii nu puteau sa isi auda numele, erau confuzi unde trebuie sa mearga si, in cele din urma, s-a pastrat doar una. Pana la iesire votantul erau mereu ghidat: unde sa isi astepte randul, la care membru sa mearga (membrii erau numerotati si isi strigau numarul cand erau liberi iar “usierul” repeta si el numarul). Apoi erau ghidati catre cabine si urna si in final catre iesire.

Sectia de vot s-a inchis la ora 21:00. Cei cativa membri ai consulatului care nu votasera inca au votat ultimii. Afara se protesta in continuare. Politia, prezenta pe toata durata votului era acum si mai numeroasa. Nu puteam vedea ce se intampla afara pentru ca geamurile sectiei fusesera acoperite dar scandarile s-au auzit pret de cateva zeci de minute. Din interior se vedea doar grupul de oameni din fata consulatului dar dupa voci era clar ca sunt mult mai multi decat cele cateva zeci vizibile. E foarte posibil ca cel putin 1500 de persoane sa nu fi putut vota ieri. Dar estimarea e doar una relativa pentru ca oamenii erau pe ambele parti ale strazii, la coada dar si pe sensul blocat. Posibil sa fi fost mult mai mult. Asta nu ii include pe cei care au plecat in timpul zilei demoralizati de coada foarte lunga. Nu mai stiu cat era ceasul, nu foarte tarziu, dar de afara nu se mai auzea nimic. Probabil si ei, ca si noi, aflasera vestile din tara. Si probabil au plecat sa sarbatoreasca unele dintre cele mai emotionante alegeri in istoria recenta a Romaniei! Si sa se sarbatoreasca si pe ei!

E greu sa cuprinzi emotia zilei de ieri in cateva cuvinte. Si nu doar de ieri. Miza ultimelor 2 saptamani a fost enorma. La fel a fost si cand am scris despre Rosia Montana. E ciudat cum ne lipsesc uneori cuvintele pentru experientele pozitive. Caci indiferent cine a castigat ieri si cine a votat sau nu ieri sau acum doua saptamani, noi toti am castigat mai mult decat presedintele pe care ni l-am dorit. Dar la fel ca si cu Rosia Montana, cei care au fost in strada stiu pur si simplu ce a fost. Si nu au nevoie de cuvinte. Similar, cei care ieri au fost la vot, stiu, simt si se bucura! Si asa cum am mai spus si o stim: Uniti salvam!

In jur de ora doua voturile erau numarate. Iohannis castiga in München cu peste 97 de procente. Eram cu totii surprinsi. Victor Ponta obtinuse doar 86 de voturi adica cu 6 mai putin ca in primul tur. Ne-am luat la revedere de la comisie, dupa ce i-am felicitat pentru organizare si eficienta. La randul nostru am primit felicitari din partea lor.

Rezultate finale oficiale:

Klaus Iohannis 97,86 %
Victor Ponta 2,13 %

Nr. total alegatori: 4045 (turul 1: 1874)
Voturi valabil exprimate: 4037 (turul 1: 1863)
Voturi nule: 8 (turul 1: 11)

Voturi Iohannis 3951 (turul 1: 1265)
Voturi Ponta 86 (turul 1: 94)

7 stampile si cabine de vot (turul 1: 5)

Update: O parte dintr-un email de la Centrul pentru Resurse Civice: “700 – acesta este numărul aproximativ al observatorilor care au solicitat Centrului pentru Resurse Civice acreditarea ca observatori independenți în România și în străinătate. Acestora li se adaugă alte câteva sute acreditați de alte organizații ce militează pentru aceleași valori ca și noi. Vă mulțumim tuturor!“. Multumesc si eu CRC! 🙂

Update 2: Mesaj de multumire din partea echipei Consulatului General al Romaniei in München: http://muenchen.mae.ro/local-news/831 Multumesc si eu echipei Consulatului si transmit calduroase felicitari pentru munca depusa si excelenta colaborare!


Programator, ciclist amator, om cu pareri.

View Comments
There are currently no comments.