Uncategorized

Andre si Khatia, sex si dragoste


Dau un scroll lenes prin feedul de la Facebook. Imi sare in ochi o stire: ‘Biletele la Andre Rieu s-au epuizat in doar cateva zile’. ‘Baiat talentat trebuie sa fie Andrei asta’, imi zic, mandru de romanii care s-au infipt sa ia ceva ce nu numai ca nu e gratis ci relativ scump, aveam sa aflu mai tarziu. ‘Cultura e buna’ incheie momentul si mouseul mai misca niste ‘stiri’. Cateva saptamani mai tarziu ma intreba Ea: ‘Vrei sa mergem la Andre Rieu?’. ‘Cultura e buna’, zic din nou, ramanand si de data asta profan si Ea cumpara biletele. Dupa inca vreo saptamana un email imi sare in ochi: ‘Russian National Orchestra’ si ceva cu pian vine la filarmonica din München. O intreb daca vrea sa mergem. ‘Cultura e buna’, isi spune si Ea probabil si cumpar bilete.

Lume de tot felul si de toate varstele curge in valuri catre Olympiahalle. Adica pe acolo pe unde amu multi ani a fost olimpiada in München. Ne oprim intr-o mare imbulzeala creata in fata a cateva porti micute unde ti se verifica geanta ori rucsacul. La doi pasi mai departe trebuie sa aratam si biletele. Apoi intram intr-un fel de sfera uriasa in care gasim chioschiuri cu bauturi, mici sandviciuri (ba chiar si Bratwurst) pe langa semnele catre toalete, garderobe ori zonele cu locuri. Totul e insa mare, foarte mare. Odata ajunsi la locurile noastre vedem ca doar aproximativ doua treimi din uriasa hala sunt folosite pentru spectacolul lui Andre Rieu. Suficient insa pentru mii de persoane.

Andre apare pe scena si isi incepe numarul. Ne spune ca membrii orchestrei lui reprezinta cel putin 10 nationalitati. Ne intreaba din ce tari suntem noi. Un domn din dreapta mea striga energic: ‘Aus Bayern!’ (din Bavaria). Urmeaza o arie populara. Lumea e deja frenetica. Andre observa o doamna imbracata in rosu. O intreaba daca e complet imbracata in rosu. Femeia isi arata brateaua de la sutien. Evident rosie. Deodata un taur cu patru picioare umane apare in spatele spectatorilor situati chiar in fata scenei (zona VIP). Ajunge pana langa scena in aplauze si o observa pe dama de rosu. Incepe sa fuga catre ea. Dama se sperie, fuge si se refugiaza in culise. Taurul se intoarce, dupa cateva clipe, invingator si cu sutienul damei de rosu pe coarne. Aplaudam … taurul ori sutienul, ori ambele, usor dezamagiti ca trocul viata-sutien nu a fost facut la vedere. Domnul energic din dreapta mea fluiera prelung si la unison cu restul din sala. Urmeaza un cantec cunoscut. Inca vreo doua numere urmate de arii celebre si apoi pauza.

Ea vrea vin, eu vreau Sprite. Primesc doua pahare de plastic care arata foarte asemanator cu recipientele alea din pungile uriase de detergent. Bun vinul. Si Spriteul. Si preturile. Ne asezam cu cateva minute inainte de a incepe. Paharele incurca un pic la aplaudat. Andre nu se lasa asteptat si apare pe scena la fix. Se uita mirat la cei care inca merg catre locurile lor. Intreaba daca suntem in München. Mimeaza un mers lent spunand ‘Ich bin aus München’ (Eu sunt din München). Aplauze si priviri usor contrariate intre mine si Ea. Arie celebra. Cateva glume. Un avertisment ca in momentul urmator se va intampla ceea ce peste tot in lume se intampla. De fiecare data. Dar de fiecare data. Si peste tot in lume. Si asa a fost. Avem dovada. Baloane colorate cad peste spectatorii din zona VIP. Lumea se aduna in fata scenei si ramane acolo pana la sfarsit. Altii se indreapta deja catre iesire.

Strabatem lungile coridoare ale Gasteigului (centru educational si cultural in München) pana ajungem la sala filarmonicii. Barbati in costume si doamne in rochii elegante peste tot. Ea vrea vin. Mie mi-e foame. Primesc un pahar de sticla cu un delicios vin si o minuscula si dichisita dar foarte gustoasa tartina. Relativ scump. Dar nu ne uitam la bani ci la lumea frumoasa din jurul nostru. Si ne simtim foarte tineri. Ne luam ramas bun de la vinul care nu ne poate insoti in sala si urcam catre locurile noastre. Biletele ne sunt verificate cu zambetul pe buze. Scaunele comode ne imbratiseaza. In jurul noastru abia vedem tineri. E mai simplu sa numeri oamenii cu parul de alta culoare decat alb. Randuri intregi de capete albe. Ne simtim usor vinovati ca am stricat statistica varstei.

Acolo jos pianul negru cu capacul deschis troneaza impunator. Vreo doi isi ajusteaza instrumentele. Intra orchestra in aplauze entuziaste. Apoi intra Khatia: bruneta, vesela si imbracata intr-o rochia albastra, pe corp, cu trena. Radiind, copilaroasa, superba! Aplauze nestapanite! Pianul lui Tchaikovsky incepe brusc si somptuos. Khatia apasa clapele puternic apoi ridica usor mainile. Raman in aer cateva secunde. Coboara din nou intens. Orchestra o insoteste. Volum si pasiune. Iarasi se ridica. Ti se pare ca isi uita mainile pierdute in contemplare. Apoi prea multa emotie revine in ea si clapele se varsa tulburate. Inima iti bate tot mai tare. Incepi sa visezi. Cu ea.

Dintr-o data chipul lui Tchaikovsky se intrezareste deasupra orchestrei. Apoi i se vad mainile care se misca vioi. Dirijeaza. Zambeste. Apoi se incrunta. O priveste intens pe Khatia. Zambeste larg. Apasa si el clape imaginare. Coboara langa prima vioara. Se uita intens la degetele care se plimba ritmic pe corzi. Ceva nu ii place. Violonistul simte parca o presiune si isi misca degetele si mai intens. Arcusul scartaie durere placuta. Apoi tace. Pianul tipa sub privirile lui Ilyich si degetele zanei. Apoi se incalceste cu viorile. Se plac. Vibreaza impreuna. Se iubesc. Piotr asculta rabdator. Apoi rade de miscarile ritmice si nervoase ale orchestrei. Dirijeaza din nou. Dar e total ignorat. Toti se uita la Mikhail. Zana viseaza in continuare. Orchestra sarbatoreste. Uiti ca esti om.

Te uiti lung la ea, ii zambesti si o intrebi daca vrea sa faceti sex. Ea iti zambeste inapoi si te loveste cu perna. O prinzi de mijloc si o arunci sub tine. Incepe sa rada. O saruti apasat. Ii prinzi sanul in mana si ii tragi pantalonasii in jos. Raspunde tragandu-ti tricoul. Te loveste iar cu perna. Uiti de sutienul rosu si te intinzi sa iei un prezervativ. Iti spune o gluma. Ii pui o perna sub fund. Te grabesti sa intri. Se grabeste sa te inconjoare. Radeti si respirati tot mai greu. Va spuneti ce mult va iubiti. Gemeti impreuna. Se aud batai in perete. Radeti isteric apoi terminati la distanta de 1 minut. Se aude o voce: ‘Vrei sa mancam ceva?’.

Te priveste gingas. Iti zambeste. Are ceva jucaus in ochi. Dar privirea ei iti aminteste de ceva. De ultima oara cand ati facut dragoste. Platesti nota si va indreptati leganandu-va catre iesire. Va tineti de mijloc si mergeti incet. Nu vorbiti. Muzica se aude in taina. Un pian. Te impinge usor catre canapea si apoi dispare. Se intoarce purtand doar o dantela albastra. O prinzi de mijloc si o saruti pe sold. Apoi pe burta. Zabovesti de fiecare data. Se agata incet se tine. O slabiciune dureroasa intr-o comuniune muta. Ii saruti buzele tremurande. Intens. Fuge de buzele tale. Apoi le cauta. Va cautati placerile fara graba. Iti aseaza capul pe sanii ei. Repira greu. Sunteti ametiti. Impreunati egoist intr-un orgasm comun. 


Programator, ciclist amator, om cu pareri.

View Comments
There are currently no comments.