Uncategorized

O moneda, doua monede


Mie mi-au placut mereu cardurile. De credit, de debit, Visa, Mastercard, cu limita de credit si, mai ales, cu limite de credit mare. Am adunat de pe oriunde am putut si oricate. Si cel mai mult imi place sa platesc cu ele. Primesti hartiuta aia pe care semnezi si ai terminat. N-ai probleme cu numaratul. Nu asteapta nimeni dupa tine (decat daca merge Internetul greu dar prin Romania nu e cazul). Si, cel mai important, nu ai maruntis prin buzunare care sa zornaie la fiecare pas de parca ai fi o pusculita umblatoare.  

Dar nu toti sunt asa. Ea, de exemplu, n-are nici o problema cu maruntisul. Ba il foloseste in mod profesionist platind pana la ultimul cent (sau banut) tot timpul cand are ocazia. Ba chiar si ajuta vanzatorii si, inainte sa apuce ei sa bata in casa de marcat, zice: ‘Uite aici 20 de centi ca sa imi poti da un euro inapoi.’ Cred ca isi suprima ‘Ai inteles?’-ul si lipsa de nerabdare in fata omului neprieten cu matematica destul de bine. Eficienta ei in utilizarea monedelor e cam la acelesi nivel cu frustrarea mea cand sunt nevoit sa platesc altfel decat cu cardul. Am hotarat deci, la insistentele ei si ale egoului meu sa invat sa platesc cu monede.

In drum spre serviciu imi cumpar uneori 2 Butterbretzel. Adica doi covrigi taiati pe mijloc si umpluti cu unt. Asa ca intr-o dimineata ma hotarasc sa incep cursul meu de utilizare eficienta a monedelor. Stiam ca un covrig costa 1 € si 85 de centi. Mi-am propus sa termin de numarat banii pe drumul de la scara blocului la statia de autobuz. Adica aproximativ 5 minute de mers pe jos. Am fost un pic ingrijorat ca nu am suficient timp asa ca am inceput inca din lift. Am scos pumnul de monede din buzunar si am inceput sa adun. Dupa un timp am realizat ca imi trebuie 3 € si 70 de centi. Pe la mijlocul drumului adunasem deja banii necesari dar acum aveam o alta problema. Daca ii puneam in acelasi buzunar trebuia sa numar din nou cand ajungeam la chioscul cu covrigi. Am hotarat ca e mai bine sa despart cei 3 € si 70 de centi de restul monedelor pe care le aveam. Am pus banii de covrigi intr-un buzunar si restul intr-altul.

Autobuzul ma suprinde zambind fericit. Terminasem deja cu numaratul de vreo cateva zeci de secunde. Urc vesel si astept cu nerabdare a treia statia ca sa cobor si sa imi iau covrigii. Fericirea mea era evidenta! Aveam sa platesc exact si nu trebuia sa mai astept dupa rest ori sa imi pun in buzunare noi zornaitori. Ce poate fi mai frumos? Cobor din autobuz aproape alergand si ma grabesc spre chioscul cu covrigi. Ma apropii cu pasi mari dar dintr-o data am un soc: covrigul nu costa 1 € 85 ci 1 € si 35 de centi! Pretul rade sadic catre mine de pe o eticheta alba scrisa caligrafic.

Injur in romaneste ca sa nu ma inteleaga nimeni si trantesc o bancnota de 5 € pe tejghea. Domnisoara acra de acolo imi da cei doi covrigi si deschide casa ca sa imi dea restul. Atunci am o revelatie! 1 € si 35 de centi inmultit cu doi face 2 € si 70 de centi. Deci daca iau un euro inapoi din cei 3 € 70 raman exact atatia bani cati imi trebuie. Inhat bancnota de 5 €, o imping adanc in portofel, iau un euro inapoi din cei 3 € 70 si ii pun mandru pe tejghea! ‘Victorie! Felicitari! Foarte bine facut!’ se aude de la cei care asteptau la coada! Inutil sa adaug ca Ea a fost foarte mandra de mine si mi-a dat cateva monede sa am de practica! 


Programator, ciclist amator, om cu pareri.

View Comments
There are currently no comments.