Opinii

Schimbarea e in noi. Si doar acolo


Multe emotii zilele astea. Si multe idei. Articolul asta asterne cateva lucruri la care ma gandesc si pe care le-am discutat cu apropiati, fara o ordine anume.

Proteste in München

Am fost vineri la demonstratia de solidaritate din München. Vizavi de consulat un grup neasteptat de mare de oameni aprinsese deja lumanari cand am ajuns eu, la doar cateva minute dupa ora stabilita. M-a frapat consistenta grupului. Majoritatea era formata din tineri. Erau cativa cu steaguri, unii cu pacarte. Era si o panza mare tinuta tot de niste tineri pe care scria “Schimbarea e la noi!”. De tinut minte. Pe trotuar, alte lumanari. Scrisesera “Colectiv” cu ele. Nu se striga nimic iar oamenii aproape ca vorbeau in soapta. Plutea o anumita emotie in aer. Linistea a durat cam o ora dupa care un tip la bustul gol a dat tonul strigarilor. S-a strigat decent si tintit, gen “Coruptia ucide” sau “Diaspora e cu voi” si nu-mi aduc aminte de ceva care sa fi deranjat urechea. La un moment dat cineva impartea cafea si cred ca tipul la bustul gol a strigat “Cine vrea cafea?”. A existat si un caiet pentru condoleante  si am revazut si multi protestatari mai vechi, de la Rosia Montana. Proteste de solidaritate in München au fost si in zilele de dinainte. Cel de joi, la care nu am fost, am inteles ca a adunat un numar comparabil de oameni iar altele spontane au adunat doar o mana de oameni. Europa Libera a suprins unul din proteste dar, din pacate, destul de sumar.

Strada nu e forma de guvernamant

Protestele incepute duminica sunt cele mai mari de la Revolutie incoace. Au iesit in strada, se pare, mult mai multi tineri ca la alte proteste, iar per total, mult mai multi oameni decat eu m-am asteptat. Nu ma bucura motivul care a dus la iesirea in strada dar faptul ca am facut-o, ma face fericit. Am aratat politicienilor nostrii ca paharul s-a umplut si am fortat plecarea din functie a unui prim-ministru care nu prea avea ce sa caute acolo. Am obtinut atentia presedintelui tarii care ne-a invitat la consultari si care, in timp ce scriu aceste randuri, se afla in Piata Universitatii printre manifestanti. Regele Mihai ne transmite ca “Timpul României voastre a început!” Alte persoane, politicieni sau nu, romani sau straini, ne incurajeaza. Pentru o saptamana nu e asa rau, nu-i asa?

Nu e! Dar cred ca trebuie sa fim cu totii de acord ca protestul nu e o forma de guvernamant! Iesim sa protestam cand lucrurile nu merg bine, cand trebuie sa oprim un proiect, cand vrem sa fortam o demisie, cand ne doare sufletul daca vreti. Dar nu facem legi in Piata Universitatii ori in pietele oraselor din tara si nu de acolo decidem ca e bine pentru Romania. Protestul, prin definitie, e o manifestare impotriva unei actiuni, o opozitie hotarata, si nu o unealta pentru a reconstrui o tara corupta! Asta nu inseamna ca noi, corupti pana in maduva oaselor, nu ar trebui sa mai protestam. Din contra! Trebuie sa iesim de fiecare data cand e nevoie! Si, de bine de rau, in ultimii ani nevoia ne-a invatat sa iesim.

Protestul e o masura pe termen scurt dar pe termen lung trebuie sa mai avem si altceva in desaga. Din punctul asta de vedere invitatia la consultari e un mare pas inainte. Pas care nu ar fi venit sau ar fi venit mai tarziu daca nu eram in strada. Lucrurile, deci, se leaga: am iesit in strada si am obtinut consultarile, pe langa demisii. Si acum ce facem?

La baza oricarei colaborari in orice domeniu sta dialogul. In momentul in care discuti despre ce ai nevoie si cum poti ajunge acolo impreuna cu partenerii tai, probabil ca deja ai revolvat problema pe jumatate. Sa refuzi dialogul cu singura autoritate din intregul aparat de conducere a tarii care in ziua de azi iti da atentie mi se pare pur si simplu naiv! Poate ca invitatia la consultari a fost cam abrupta pentru ca venit la pachet cu tot cu deadline. Dar nu cred ca asta e relevant aici. Daca acum doi ani cand se protesta impotriva proiectului Rosiei Montana nu avea sens ca strada sa discute pentru ca pur si simplu nu avea cu cine, astazi lucrurile sunt mult schimbate. Strada si-a spus cuvantul – practic inca o face – dar din asta trebuie sa se nasca dialog si nu respingere. Imi pare rau ca unele persoane sustin sus si tare ca invitatia e doar un joc de teatru. Si daca ar fi, cat ar tine piesa cand cea mai mare multime de la Revolutie incoace vrea sange?

Ce as pune pe lista?

Zilele astea am vazut multe “liste de revendicari”. Propun doar cateva idei, poate nici macar cele mai urgente, dar care cred ca ne-ar face mult bine pe termen mediu si lung. Pentru liste mult mai concrete recomand sa ne uitam la Romania ca la o companie si sa ascultam de oameni ca Moise Guran, Adrian Vasilescu si altii. Ori sa preluam idei de la tarile mai din vest care nu prea inteleg cum merge cu coruptia. Nu zic sa luam totul pe nerasuflate caci nu tot ni se potriveste, dar plaja de optiuni e larga.

Chiar astazi am vazut un video interesant despre o miscare a tinerilor din Argentina. Tineri ca si noi, din era Internetului. Una din idei e ca sistemele democratiei  sunt invechite. Mergem la vot odata la 4-5 ani dar intre timp nu suntem implicati in discutii. Nu avem un loc la masa, precum spune Pia in presentare. Delegam doar votul nostru politicienilor. Dar lucrurile nu trebuie neaparat sa fie asa. Partidul ei a reusit introducerea unui sistem de vot electronic la care orice alegator are access. Nu e folosit in mod curent pentru toate legile dar e un pas inainte.

Daca am vrea sa implementan un astfel de sistem in tara noastra am avea in momentul de fata foarte multe piedici. De exemplu, ca si in Argentina, nimeni nu ne-ar baga in seama daca nu am avea un partid care sa ne reprezinte. Dar pentru asta am avea nevoie de 100000 de semnaturi. Un prag mult prea mare pentru cineva care nu e implicat 24/7 in politica. Si de ce e nevoie sa fii membru de partid ca sa te intereseze soarta unor legi? Deci unul din cele mai importante lucruri care ar trebui sa se regaseasca pe listele noastre de cereri ar fi micsorarea numarului de semnaturi pentru creearea unui partid. Cu timpul interesele noastre ar fi mai bine reprezentate de partidele noi. Desigur ideea initiala, DemocracryOS ar fi binevenita in Romania. Depinde doar de noi cum spunea si panza de la protestul din München.

O mare problema e faptul ca nu ne putem trage politicienii la raspundere. Chiar daca sunt pasibili de pedepse prin regulamentele interioare ori prin legile in vigoare, ei nu doar ca ignora incercarile justitiei dar sunt solidari in a se apara de bratul ei si asa nu prea lung. Imunitatea ar trebui deci considerabil redusa. Pentru mine faptele de coruptie nu sunt compatibile cu pozitiile de management. Pe langa ridicarea imunitatii as interzice continuarea participarii in viata politica sau in companiile statului pentru tot restul vietii pentru politicienii condamnati pentru fapte de coruptie. Cred ca asta ar da de gandit celor care muncesc din greu pentru un tun si care, dupa doar cativa ani de inchisoare se bucura de ceea ce au furat si au in continuare access la aceleasi scheme.

Si pe spatele listei

Sunt si lucruri pe care nu le putem pune pe lista dar pe care ar trebui sa le schimbam. Ponta, Dragnea si multi altii nu s-au nascut corupti. Tragedia din Colectiv nu are un singur vinovat. Salariile nu sunt mici iar 93% din scolile noastre nu sunt fara autorizatie pentru ca nu are statul bani. Astea sunt efecte si nu cauze.

Ponta si Dragnea s-au ridicat din randurile noastre. In trecut, oricat de socant ne-ar parea, ei au fost ca si noi. Niste tineri care au trait intr-un anumit mediu si care au luat anumite decizii in legatura cu vietile lor. Probabil ca nimeni nu i-a fortat cu exceptia sortii. Era si inca e mult mai comod sa alegi smecheria in defavoarea muncii, sa nu respecti legea si sa iti ascunzi faptele decat sa fii cinstit. Cand toti cei din jurul tau fac asta cum poti tu sa reusesti altfel? Si nu intreb asta retoric. Desigur, nici nu ii apar, dar sunt cifre interesante la care ne putem uita: de exemplu cresterea numarul de turisti cazati in Romania dupa ce au fost facute controale la pensiuni si hoteluri. Sau cresteri de profit la producatorii legali de mezeluri dupa ce piata neagra a fost combatuta. Sunt cazuri documentate de presa nationala, nu trebuie sapat dupa informatii.

Protest München #Colectiv 

Protest München #Colectiv 

Se va spune ca astea sunt institutii reformate ale statului. Si asa si este, intr-o oarecare masura. Dar ce subliniez e ca in acele institutii tot oameni ca tine si ca mine lucreaza. Si ei i-au decizii in fiecare zi. Sa fie corecti si constiti sau nu. O decizie gresita produce, de obicei, efecte in lant. Probabil patronii Colectiv au folosit materiale ignifug de o calitate inferioara pentru ca si ceilalti patroni de cluburi au facut la fel: nu au vrut sa cheltuiasca mai mult decat altii pentru ca ar fi mancat din profituri. Daca anumiti producatori de material ignifug nu reusesc sa-si vanda stocul s-ar putea sa fie tentati sa faca ilegalitati sau pur si simplu vor iesi de pe piata ceea ce creeaza alte probleme gen somaj si instabilitate sociala. Daca ei merg in somaj copii lor vor avea de suferit pentru ca poate nu isi vor primi rechizitele pentru scoala. Si asa mai departe pana cand ne trezim in strada si scandam ca vrem schimbare!

Cred ca acum e un moment bun sa ne uitam la noi si sa facem acea schimbare fundamentala de care Romania are nevoie. Nu e vorba nici de Iohannis, nici de un prim-ministru sau de alegeri anticipate ori guvern tehnocrat. Astea sunt toate pasagere. E vorba de fiecare din noi si de deciziile pe care le luam in fiecare zi. E vorba de cum ne crestem copii si cum le recomandam modele. E vorba de societatea din care facem cu totii parte si de cutumele pe care le acceptam sau nu. Ar fi pacat sa nu ne folosim de momentul asta in care romanii nu mai au rabdare!


Programator, ciclist amator, om cu pareri.

View Comments
There are currently no comments.