Despre oameni

München si refugiatii


Ce m-a frapat cel mai tare cand am pus piciorul in Germania, acum 5 ani, a fost zambetul nemtilor. Sau mai degraba frecventa lui. Ei zambesc in multe situatii si foarte des o fac din politete. Si sunt aproape tot timpul politicosi. Chiar si atunci cand sunt directi si iti spun verde in fata ceea ce cred. Daca mergi sa cumperi paine cel mai probabil vanzatoarea iti va zambi. Daca esti pe o teresa si ti se intersecteaza privirea cu a altcuiva, cel mai probabil cealalta persoana iti va zambi. E o calitate a nemtilor care se transfera usor si celor care traiesc in Germania. Nu tarziu am ajuns si eu sa zambesc involuntar. Politicos, mai larg sau mai printre dinti dupa caz. Nu mi-am pierdut zambetul nici in vizitele in Romania si nu de putine ori nu mi s-a raspuns cu un zambet. Romanii zambesc altfel si in alte ocazii. Suntem diferiti de nemti si mi-a luat ceva sa inteleg asta chiar traind printre ei.

La primul serviciu in Germania am lucrat intr-o firma in care erau reprezentati din 27 de tari. Ma amuzam la gandul ca daca ceva va merge la un anumit moment dat prost, intreaga firma se va transforma intr-un turn Babel si fiecare va striga pe limba lui. Am avut ocazia sa lucrez chiar cu o persoana cu serioase dizabilitati motorii si de vorbire. Mi-era frica sa nu il fac sa se simta prost cerandu-i sa repete pentru ca nu intelegeam ce spune. Mai tarziu, la a doua firma, am avut colegi orbi in alte departamente. Ba chiar o data, printr-un concurs de imprejurari, am mancat la aceeasi masa impreuna cu unul din ei si am avut un neasteptat sentiment de normalitate: “el nu vede dar altfel nu ne deosebeste nimeni!”. Am acum colegi din India, Grecia, Bosnia, Portugalia, Ucraina, Polonia, Ungaria, Franta, Romania si multe alte tari. Desigur si din Germania. 2 dintre ultimii mei sefi sunt din Rusia, respectiv Brazilia. Suntem din atat de multe tari incat am organizat fara probleme un grup de persoane dispuse sa arunce un ochi pe traducerile primite de la agentiile specializate pentru limbile in care siteul nostru exista.

Sunt atat de multi straini in München incat, daca tii cu adevarat, nu e nevoie sa inveti limba germana. Conform portalul München.de 24,6% din populatia Münchenului de aproximativ 1,5 milioane de locuitori e reprezentata de cetateni de alte origini decat germana. Ei vin din 180 de tari si fac din capitala Bavariei orasul cu cel mai mare procent de straini din toata Germania. Aceeasi sursa sugereaza, pe buna dreptate, ca numarul mare de straini intareste diversitatea, toleranta si deschiderea orasului. Iar daca portalul nu are credibilitate iata ce s-a intamplat anul trecut la unul din festivalurile din München:

Refugiatii sunt bineveniti

Refugiatii sunt bineveniti – mesajul de pe Arcul de Triumf la Street Festival in München in septembrie 2015

Poza de mai sus e facuta de mine si desi am fost oarecum surprins de deschiderea autoritatilor – si nu am fost singurul – nu am putut sa nu ma simt mandru ca traiesc intr-o astfel de comunitate. Si nu spun asta doar din postura imigrantului! In München nu a fost vorba doar de un mesaj. Refugiatii sositi la gara centrala din oras au fost zile in sir intampinati de numerosi oameni veniti sa le ofere ajutor material si sa ii aplaude pentru curajul de a infrunta o lume noua. Au fost atat de multe ajutoare incat politia din München a rugat cetatenii, pe Twitter, sa nu mai aduca pentru ca sunt coplesiti si pentru ca, in acel moment, nu mai era pur si simplu nevoie. O parte dintre voi isi aminteste poate imaginile care au facut turul macar al Europei (daca nu, aici se poate vedea un material in limba germana). Multe firme din oras, inclusiv firma pentru care lucrez, a organizat puncte de colectare pentru donatii in propriile birouri si s-a ocupat ca ajutoarele sa ajunga unde trebuie. Regulat sunt in oras proteste impotriva PEGIDA si in general impotriva limitarii libertatilor iar ele aduna considerabil mai multe persoane decat cele pro limitare. Orasul respira toleranta si, in ciuda datelor de mai sus, e, de departe, unul din cele mai sigure orase din Germania potrivit mai multor surse inclusiv oficiale (o cautare pe Google e edificatoare).

Cele de mai sus au fost si persista. Probabil lucrurile se vor schimba pe aici si pe dincolo. Ramane de vazut cum. Dar in contextul asta nu pot sa nu ma intreb unele lucruri. De ce in alte orase din Germania oamenii dau foc cladirilor care ar trebui sa fie adapost pentru refugiati? De ce Europa nu e unita in fata unei probleme care mai devreme sau mai tarziu oricum va lovi? Reprezinta spatele intors evolutia noastra ca natii? De ce politicienii, inclusiv Iohannis, prefera sa joace cartea “mie ce imi iese?” intr-un moment in care e mai degraba penibil si lipsit de tactica sa o faci? E Merkel geniala sau naiva in incercarea de a uni Europa in fata exodului? Ajuta mai mult sa fim uniti si solidari sau fiecare de capul lui? Si e asta o vulnerabilitate sau un atu?


Programator, ciclist amator, om cu pareri.

View Comments
There are currently no comments.