Parlamentare 2016

Parlamentare 2016 – cateva observatii din sala


Democratia in Romania

Democratia in Romania

Am mers observator (Ea si eu, de aici pluralul dar impresiile de mai jos imi apartin) la Parlamentare dupa experientele de acum doua ani de la Prezidentiale. Mult mai putin motivati ca acum doi ani dar simtind ca in felul asta punem si noi doi umeri la o democratie schioapa. Ne-am inscris ca observatori pe la inceputul lui noiembrie pentru ca apoi urma sa mergem in concediu. Am folosit siteul fiecarevot.ro si acreditarea a venit prin Expert Forum. Alegerea siteului a fost pur intamplatoare si habar nu am cine e Expert Forum. Am aflat doar ca la organizare nu sunt chiar cei mai eficienti dupa ce ne-au procesat datele si ne-au facut observatori in Cluj in loc de München. S-au mobilizat insa repede si ne-au trimis acreditarile in timp record. Daca acum doi ani am avut un puternic sentiment ca Iohannis va castiga (probabil din cauza mobilizarii de pe Facebook pe care ca utilizator al retelei am simit-o din plin) anul asta am avut sentimentul ca lucrurile o sa iasa … cam cum au iesit. Elanul USR – usor naiv si irational pe alocuri – nu m-a prins, PNL nu imi mai zice nimic de cativa iar PSD nu si-a pierdut din votanti. De aici si o motivatie redusa pentru observare. La asta s-a adaugat, in ziua alegerilor, si faptul ca cele doua comisii au fost formate si din membri ai echipei consulatului din München pe care am avut placerea sa ii cunosc acum doi ani. Prin asta vreau sa spun ca nu am simtit nevoia sa supraveghez votul pentru ca oamenii sunt corecti si buni organizatori. Nu ca ma plang ca nu se fura, dar sentimentul de utiliate nu e chiar la cote inimaginabile. Mi-a ramas deci sa ma holbez la cifrele de prezenta la vot din diaspora si din tara. Cifrele s-au incapatanat sa creasca si asta a adus moralul la cote foarte mici.

Am ajuns cu cateva minute inainte de deschiderea votului. Legitimarea si accesul nu au prezentat nici o problema. M-am prezentat comisiilor si reactiile au fost mai pozitive decat acum doi ani in primul tur. Mi-am petrecut cel mai mult timp in sala cea mai mare mai ales pentru ca in cea mica nu exista loc fizic pentru alte scaune, sectia fiind mai degraba improvizata intr-o camaruta: comisia era ingramadita la o masa in forma literei T, 4 cabine de vot erau puse fata in fata din cauza spatiului indisponibil iar a cincea nepotrivit de aproape de singurul loc in care puteam sta, de altfel lipit de zid. Cand mai mult de 3-4 votanti se aflau in sala (destul de rar din cauza coordonarii, dar s-a mai intamplat) circulatia se complica. Sala “mare” avea o masa lunga unde toti membrii aveau loc dar si acolo accesul lor era usor ingradit (pentru cei familiari cu planul consulatului: sectia a fost in camera folosita in mod traditional la alegeri). Cabinele de vot erau amenajate paralel cu masa in asa fel incat orice membru putea observa orice cabina (in celalalta sectia 2 cabine nu puteau fi usor observate). Asta a fost relevant atunci cand votantii nu trageau perdeaua, observatiile comisiei fiind mult mai frecvente si mai constante in sectia “mare” in comparatie cu sectia “mica”.

Nu au existat incidente, tentative de fraude sau alte situatii ingrijoratoare cu exceptia unui votant care si-a fotografiat buletinul de vot in ciuda insistentelor comisiei ca nu are voie sa o faca. Presedintele de comisie a reactionat prompt: a chemat 2 persoane care banuiesc ca erau de la securitate si a amenintat cu raportarea incidentului autoritatilor romanesti si germane (de ce germane?). Votantul a aratat in urma insistentelor un telefon fara poze din sectie (daca poza chiar a fost facuta ea a fost stearsa) si incidentul s-a risipit. Am petrecut mai putin timp ca la prezidentiale in sali dar al treilea observator (tot prin Expert Forum) nu mi-a povestit despre incidente in lipsa mea.

Fara a intra in categoria incidentelor, au existat cateva situatii in care votantii s-au enervat nejustificat pentru ca nu li s-a permis sa voteze. Conform noi legi din 2015, votul este permis doar celor care fac dovada domiciliului sau resedintei in diaspora. In Germania resedinta poate fi dovedita printr-un certificat care se elibereaza de primarie (numit Anmeldung in limba germana) iar domiciliul prin prezentarea pasaportului care are mentionat domiciului in strainatate sau printr-un buletin nemtesc. Siteul MAE (Ministerul Afacerilor Externe) include informatiile astea si multe altele. E destul de clar unde poate fi gasita informatia pe website. Cateva persoane au insistat ca in trecut astfel de documente nu le-au fost cerute chiar si dupa mentiunea ca legea s-a schimbat. Aici a fost o diferenta destul de mare in abordare intre cele doua sectii. Cea mare a avut o atitudine profesionista si a mers tot timpul pe conceptul “noi lucram aici ca sa ajutam oamenii”. Explicatiile au fost clare, calme (chiar si dupa replici acide) si politicoase. In sectia mica profesionalismul a lasat de dorit uneori iar atitudinea a pendulat intre pasiv si usor agresiv. Am fost suprins sa aud replici precum “nu mai avem ce discuta”, adresat unui votant, chiar de la presedinta comisiei atunci cand discutia a degenerat. In general, tonul a fost dat de presedintii de comisii. In sectia mica unii membrii aveau tendinta de a “inmuia” tonul presedintelui, care, poate constientizandu-si atitudinea, se armoniza uneori cu ei.

Procesul de vot s-a desfasurat fluent – sub un numar redus de votanti – si era format din cativa pasi. Primul era validarea documentelor, urmat de primirea buletinelor de vot, votul propriu-zis, semnarea si returnarea actelor. Autocolantul cu “votat”, a carui potentiala trecere in mileniul 3 pe mine ma amuza enorm, e si el lipit de actul de identitate. O noutate absoluta a fost validarea in timp real a datelor de identificare. Sistemul ar fi semnalat daca actele ar fi fost deja folosite pentru a vota altundeva in lume. Acest lucru mi-a fost explicat de cei doi tehnicieni care foloseau cele doua tablete pentru validare. Tentativa ar fi fost semnalata si trimisa automat, impreuna cu datele de identificare, autoritatilor romanesti. Noutatea e binevenita, implementarea, prima ce-i drept, poate fi imbunatatita. Cele doua tablete pe sectie, in urma unei mobilizari in numar mare a votantilor, ar fi creat cozi. Verficarea in sine se facea rapid, dar faptul ca ea era limitata la doua fluxuri (cele doua tablete) pe sectie, cred ca ar fi creat timpi mari de asteptare. Pentru viitor sper doua lucruri: sa se pastreze masura si sa fie imbunatatita. Daca in (unele) aeroporturi se poate trece de vama fara interventia unui om, sunt sigur ca e loc si de mai bine pentru verificarea actelor la vot sau pentru procesul de vot in general.

Un reprezentant al unui partid in comisie, mi-a explicat o situatie foarte nefericita legata de noua lege. Persoanele cu dubla cetatenie (exemplul dat a fost pentru dubla cetatenie romano-ungara) care au folosit pentru inregistrare in Germania (acel Anmeldung) cetatenia ungara pur si simplu nu pot vota pentru ca cetatenia romaneasca nu apare niciunde. E ca si cum nu ai fi cetatean roman, deci nu ai dreptul la vot. Pe certificatul meu de inregistrare nu am gasit nici o mentiune a cetateniei sau un loc pentru asta (eu nu am dubla cetatenie) deci ramane un pic in aer observatia.

Ce e insa clar e ca accesul la vot a fost, din nou, limitat. Turistii, persoanele in delegatie, de exemplu, nu au putut vota sub nici o forma. Replicile precum “Votul e o data in an si trebuie sa iti faci timp” au probleme grave in a intelege interconectarea din ziua de azi: lumea nu se opreste in loc pentru ca tu sa votezi. Ci votul trebuie sa tina cont de rotatia Pamantului. Sa trebuiasca sa fii fizic intr-o localitate ca sa poti vota intr-o tara in care Internetul bate orice la viteza, e pur si simplu rea-vointa. Votul electronic nu exista iar cel prin corespondenta nu e clar inteles. O tara care respecta valorile democratice face pe dracul in patru pentru ca cetatenii ei sa poata vota oriunde ar fi in lume. Dar noi am mai trecut prin asta si acum doi ani asa ca orice reclamatie, acum, nu isi gaseste urechi. Mare lucru n-am invatat de atunci, ori daca am facut-o n-am fost in stare sa schimbam lucrurile intre timp.

Numaratorea voturilor se face dupa sigilarea sectiei si supravegheat video cu tabletele folosite la validare. Daca transmisia video se intrerupe sectia este sunata de BEC (Biroul Electoral Central). Daca nu se raspunde la telefon, paznicul este autorizat sa patrunda in sectie. Nu mi-e clar ce se intampla apoi cu voturile daca paznicul e fortat sa intre. Procesele verbale se fac de pe tablete si se transmit electronic. Sunt imbunatatiri binevenite care, sper din nou sa se pastreze. Am plecat inainte de inchiderea votului si nu am supravegheat numaratoarea. Celalalt observator a plecat si el putin inaintea mea. Sincer, as fi fost curios de tot procesul, mai ales ca e nou, dar rata redusa la participare nu m-a motivat. A fost, de fapt, o zi destul de frustranta: daca eu, plecat fiind din Romania, pot sa imi gasesc cateva zeci de ore sa observ si sa scriu despre alegeri, de ce nu pot si altii sa “dea” o jumatate de ora pentru un vot? Ramane sa ne intrebam cat de mult intelegem democratia si, mai ales, cat de mult o pretuim!

Multumim Consulatului München, FiecareVot si Expert Forum pentru colaborare si intreaga experienta.


Programator, ciclist amator, om cu pareri.

View Comments
There are currently no comments.